Salut dragii mei, astăzi vă voi povesti despre proiectul numit “Venitul minim garantat”.

Conceptul ăsta extrem de controversat domină agenda discuțiilor din universitățile americane și germane de sociologie și filosofie din ultimii ani. Întrebarea de bază ce polarizează toată scena este:  ar ar fi sustenabilă o asemenea idee în timp? Adică ar avea statul de unde să plătească banii ăștia în următorii 50-100 de ani?

Cum s-a născut conceptul ăsta?

Germania plătește la ora actuală peste 25% din Produsul Intern Brut pe cheltuieli sociale, inclusiv pentru ținerea în viață a sistemului de sănătate, pensii, pensii de invaliditate, șomaj, subvenții pentru locuințe sau pensii de urmași.

Dar sunt din ce în ce mai puțini oameni angajați care să plătească impozite și din ce în ce mai mulți bătrâni sau defavorizați care încasează bani din impozitele plătite înainte. Deja sistemele de asigurări sociale din multe țări europene sunt în deficit.

Acum vine partea interesantă. Este considerat imoral ca salariații să plătească impozit pe munca prestată iar algoritmii, roboții, inteligențele artificiale și tot ce se va mai inventa în viitor să nu plătească. Adică roboții înlocuiesc munca oamenilor, fac exact aceeași muncă, dar nu plătesc impozit pe muncă. Dis-cri-mi-nare se cheamă. Și atunci cum rezolvăm asta?

Agenda publică din România este foarte încordată zilele astea de la faptul că au dispărut câteva posturi de casier de la un lanț de supermarketuri. Oameni care plăteau impozit pe salariu, CAS și CASS.

Teoria zice că trebuie introdus un nou impozit sau taxă direct la sursă, pe valoarea nou creată. În nici un caz cum zice PSD dar în orice caz un impozit. Încă nu e clar cum va arăta și cât de mare va fi dar din banii ăștia ar trebui să se plătească venitul minim garantat. Necondiționat, și toată viața, de la naștere până la moarte. Cam ca alocația de stat pentru copii. Se plătește indiferent cât de cuminte a fost copilul sau dacă a mâncat tot din farfurie.

Să presupunem că toată lumea primește 1200 de euro lunar. Venitul ăsta este REGRESIV, adică el valorează mai mult pentru săraci și mai puțin pentru bogați, care deja au grămezi de bani. El este și PROGRESIV pentru că cine câștigă mai mult plătește mai mult impozit care să alimenteze venitul respectiv.

Întrebarea care se pune acum ar fi: mai merită să muncești în condițiile astea?

Păi ia gândiți-vă: la prima impresie este mega mișto să stai toată ziua pe Netflix, pe TikTok sau pe jocuri online și să primești 1000 de euro la sfârșitul lunii pentru asta sau independent de asta.

Dar primești tu și primesc și toți vecinii aceeași sumă. Cum naiba să-ți mai iei tu jachetă din aia scumpă cu brandul la vedere și să te lauzi cu ea când toată lumea știe cât câștigi tu de fapt? Și atunci cum te mai diferențiezi tu de vecini? Și cum mai spargi tu milioanele prin cluburi de fițe pe sticle de șampanie cu artificii și melodia din Pirații din Caraibe, să crape dușmanii de ciudă? Și cum te mai dai tu mare la femei cu BMW-ul ăla mare cât un autobuz când ele știu exact cum stă treaba și câștigă exact cât tine?

Deci trebuie neapărat să muncești ceva în plus sau să faci ceva combinații câștigătoare că altfel rămâi la coada clasamentului.

Un sondaj recent din Germania a arătat că 53% din populație este pentru venitul minim garantat, 24% sunt împotrivă și 23% sunt indeciși.

Știți ce este mult mai intersant? Ajutorul social actual din Germania este în jur de 1000 de euro, se acordă tuturor celor care nu au sau au venituri insuficiente (adică sub cei 1000 de euro) și se poate primi toată viața. Singura condiție este să fii rezident adică înregistrat la evidența populației de acolo.

Acum doi ani în urmă a fost votată legea pensiei minime garantate în valoare tot de 1000 de euro. Adică, ai contribuit sau nu de-a lungul vieții la fondul de pensii, primești pensie de minimum 1000 de euro. Dacă ai contribuit cu mai mulți bani sau mai mulți ani, primești pensie mai mare. Dar numărătoarea începe de la 1000 de euro în sus. Mai multe lucruri o să vă povestesc în următorul video.

Dacă v-a plăcut, dați share sau inimioară!